Jocul nostru

Iti aduci aminte cand vorbeam despre extraterestri? Sau in seara aia cand am mancat seminte pe banca din statie? Sau cand vorbeam despre tipul dragut pe care il zarisem si era bobocul din clasa I sau poate cand am plans pentru ca mi-ai furat guma de sters sau poate pentru ca fata pe care o placea el nu eram eu? Aminteste-ti ... era frumos,eram noi fara fite adolscentine ... ne era frica de sedinta cu parinti unde vor afla ca am luat un -Fb in loc de Fb cu felicitari... ne era frica sa nu fim prinsi ca vorbim in ore...sau ne placea de el/ea pentru ca era "frumos/a la fata" ... da da,tu.
Una din cele mai mari temeri ale mele era/este perioada 14-18 ani. De ce? Nu stiam. Unii spuneau ca e cea mai frumoasa perioada de viata,alti spuneau ca e cea mai confuza,cei trecuti de varsta de 18 ani ne radeau in nas si ziceau"veti ajunge si voi acolo". Am ajuns. Te simti mai implinit? Nu m-a ajutat observatia ta,stiam ca voi ajunge si la fel de bine stiam si ca voi avea o multime de trairi de explicat si o multime de idei de inteles si o multime de probleme de infruntat si o multime de tipi pe care sa-i plac si o multime de stari de controlat si o multime de lacrimi de aruncat.
Mda. Mai am 3 ani si 4-5 luni si voi iesi din agonia asta. Dar totodata ma gandesc ca nu vreau sa se termine pentru ca e tineretea mea. Si vreau sa o traiesc. Vezi,despre asta palavragesc de 30 de minute.

Inceput

În primul rînd as vrea sa recunosc ca îmi este teamă de acest blog si am emoţii pentru ca textele mele nu sunt la fel ca celelalte citite in cadrul blogosferei.Ceea ce m-a ambitionat sa scriu a fost nevoia de a vorbi si a spune tot ce am in minte si tot ce cred cuiva. Nu conteaza cine îmi va citi textele,nu conteaza cine mi le va critica,conteaza ca vor exista.
Credeam ca blogul este un hobby,ceva irelevant în comparatie lucrurile făcute în restul timpului liber insa m-am convins ca era o idee stupidă,puerila. Mereu i-am admirat pe cei care reuşeau sa dea viata cuvintelor,cei care reuseau sa ma uimeasca prin ideile si conceptiile lor.Multe dintre lucrurile pe care le-am invatat au fost din posturile lor,din viata lor transpusa pe un blank page.
Va multumesc pentru ceea ce m-ati invatat.Pentru ca m-ati invatat cum e sa trăieşti printre cuvinte.