Inceput

În primul rînd as vrea sa recunosc ca îmi este teamă de acest blog si am emoţii pentru ca textele mele nu sunt la fel ca celelalte citite in cadrul blogosferei.Ceea ce m-a ambitionat sa scriu a fost nevoia de a vorbi si a spune tot ce am in minte si tot ce cred cuiva. Nu conteaza cine îmi va citi textele,nu conteaza cine mi le va critica,conteaza ca vor exista.
Credeam ca blogul este un hobby,ceva irelevant în comparatie lucrurile făcute în restul timpului liber insa m-am convins ca era o idee stupidă,puerila. Mereu i-am admirat pe cei care reuşeau sa dea viata cuvintelor,cei care reuseau sa ma uimeasca prin ideile si conceptiile lor.Multe dintre lucrurile pe care le-am invatat au fost din posturile lor,din viata lor transpusa pe un blank page.
Va multumesc pentru ceea ce m-ati invatat.Pentru ca m-ati invatat cum e sa trăieşti printre cuvinte.