Luni,5 ianuarie

Rutina reincepe. Monotonia zilei de luni,începutul şcolii după o vacanţă de doua saptamani ma deprima. Nu e sanatos pentru interiorul meu,al nostru.
Parcarea aglomerata de masini murdare cu parbrizele inghetate,copacii imbracati in imitatie de zapada numita chiciura imi inunda ochii.
As vrea sa plang. As vrea sa stiu de ce mi se furnica corpul atunci cand privesc in spate si imi amintesc de zilele de acum cateva luni,de vara trecuta,de noi.
Iarna nu e cum o visam. Nu beau ceai cu ele si nici biscuiti nu mai am. Nu ma dau cu sania si nici rochite tricotate nu port.
Inchid ochii si tac. Bancuta verde scrijelita de cheile trecatorilor imi reaminteste de pungile de seminte si dozele de Pepsi consumate.Mereu sunt dezamagita. Nu de ei. De mine. Nu imi plang de mila,dar ma compatimesc. Nu suspin dupa popularitate,ci doar dupa ea.
E tarziu. Romanul ma astepata deasupra patului si cosmarurile sub perna.
Somn usor scumpo.