Obscur

Candva,acolo era mereu soare. Candva,acolo erau cele mai pure sentimente,cele mai nobile ganduri,cele mai sensibile dorinte,cele mai copilaresti idei.
Doar acolo Soarele stralucea din toate fortele generand caldura,afectiune si iubire. Ochii ei mari si verzi oglindeau lumea feerica din sufletul ei.Buzele rosii sopteau vorbe care alinau durerea orcaruia , care te faceau sa uiti de probleme si sa-ti dai seama ca viata e doar un joc pe care trebuie sa-l joci asa cum iti place.
Asa era....asa era ea. Lucrurile s-au schimbat drastic. Obrajii ei nu mai erau rosii si calzi,erau reci si umeziti de lacrimile sarate. Tenul ei alb era acoperit de firele de par nearanjate. Corpul ei precum cel al Afroditei era acoperit de haine negre si largi,ochii ii erau mereu inundati de urmele suferintei. Nu mai era ea.
In inima ei,Soarele refuza sa mai vina si totul era opac. Sentimentele erau ascunse in cufarul amintirilor iar monstrul ce crestea in ea o domina. Era el,cel mai urat cosmar al tuturor,durerea.
A fost ranita,cazuse din lumea ei roz in lumea celor mari si duri. O raza de lumina se reflecta in lacrimile ei,insa era prea slaba pentru a repara ceea ce ei au stricat...