Probabil ca de cand eram mica mi-a fost teama de lucrurile noi,insa le-am iubit. E ciudat cand mananci inghetata cu capsuni dupa 3 ani, cand te plimbi prin curtea scolii primare si iti amintesti ce ai facut,e ciudat cand simti ca simti ceva pentru cineva.
Cu toate ca voi sustine pana cand ma voi indragosti nebuneste de un el care o sa-si bata joc ca femeile nu au nevoie de purtatori de pantaloni,ti-e greu sa-i eviti.
Ai vrea sa le dai cu flit mereu si ai vrea sa nu te incalzeasca cu nimic faptul ca iti zambeste al naibii de simpatic,dar nu poti. Sau cine stie...poate chiar nu vrei.
Nu-i asa ca nu sunt singura care se inroseste cand el imi zambeste? si nici singura care vorbeste mult si repede ca sa se elibereze de emotii? si nici singura ca -arr- simte o cheste ciudata in stomac cand se gandeste la el?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu